Pentru ca o traducere să fie recunoscută ca autorizată, este necesară realizarea, semnarea și ștampilarea acesteia de către un traducător autorizat de către Ministerul Justiției din România sau de către un traducător autorizat de către Ministerul Culturii. Mai apoi, aceasta trebuie revizuită, semnată și ștampilată de către un alt traducător autorizat de către Ministerul Justiției din România.
Pentru a fi considerată „autorizată„, condiția necesară și suficientă este ca, în urma unei revizuiri, traducerea să fie semnată și ștampilată de către o persoană care deține un certificat de traducător autorizat eliberat de către Ministerul Justiției. Această certificare oferă autorităților garanția că traducerea păstrează conținutul și sensul textului original.
Care este distincția dintre o traducere autorizată și una legalizată? Spre deosebire de traducerile legalizate, cele autorizate nu necesită certificarea de către un notar public; semnătura și ștampila traducătorului autorizat sunt suficiente pentru a le conferi statutul autorizat. Astfel, prin legalizarea traducerii, notarul public certifică autenticitatea semnăturii și ștampilei traducătorului autorizat care semnează documentul, fiind autorizat de Ministerul Justiției din România.
Pentru a evita costurile suplimentare pe care le implică procesul de legalizare, este întotdeauna util să vă informați cu privire la cerințele specifice pentru documentele solicitate în diverse situații în care trebuie să prezentați traduceri ale actelor oficiale.

Când este necesară o traducere legalizată?
De cele mai multe ori, traducerile legalizate sunt necesare în relația cu autoritățile de stat. Acest aspect este, de obicei, specificat atunci când persoanei i se solicită diverse documente de către autoritățile locale sau guvernamentale. În cazul în care există confuzii cu privire la tipul de traducere cerut, este întotdeauna recomandabil să solicitați informații suplimentare pentru a evita orice neclaritate.
0 Comentarii